Teista...o lacrima mi se prelinge pe fata
Mi se pare si respir ca-i greu...
Incerc sa evadez din viata
Si sunt singura, doar eu...
Un suspin fara sa vreau imi scapa,
Se pierde-n linistea asurzitoare;
Nostalgia un moment imi sapa
Si realizez ca viata-i trecatoare...
Tipete si zambete se zbat disperate
In mintea mea ce-i in repaos...
Sperante ce demult sunt moarte,
Pier in ura, totu-i haos.
Merg singura printre cadavrele uitate
De ceilalti candva, in trecut
Cadavre fara morminte sapate,
Dar nu au nimic de pierdut.
Merg calma,fara o directie anume
Si gasesc un vis spulberat...
Tot ce aveam e raspandit in lume
Totul si un gand curat.
Nu-i nimeni in jur, doar eu
Sunt trista si fara macar o speranta
Dezorientata si singura mereu
Dar moartea ma asteapta-n fata.
Imi sopteste "Te Eliberez!"
Si povara pacatului dispare
Privesc in jur si realizez
Sunt aidomea celorlalte cadrave...
Se afișează postările cu eticheta tristete. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tristete. Afișați toate postările
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
